Pot spune ca anul asta a fost un an mirific, formidabil.

Am implinit si eu 18 ani (La multi ani mie!!!, inca odata), am luat si permisul de conducere (bravo inca odata!)

Pe plan spiritual se pare ca pe masura ce caut raspunsuri ma afund tot mai tare in necunoscut. Sper ca anul ce vine va aduce cu el mai multa claritate in ceea ce priveste spiritualitatea si orientarea mea in acest sens.

Am constatat ca pe masura ce cresti cei din jur au pretentii tot mai mari de la tine (shitty).

Din pacate m-am certat cu trei colegi de-ai mei foarte buni Popa Paul, Lupse Flavia si Lukacs Madalina (nu-mi vine sa cred ca le-am facut publice numele, macar asa cand vor da un search pe google nu vor fi dezamagiti). Vinovati am fost toti 4 (fifty-fifty) dar partea buna e in cele din urma ca ne-am cerut scuze unul altuia si ne-am impacat dar nu in ultimul rand relatia noastra a devenit mult mai puternica dupa acest incident.

Pe plan material nu pot spune ca persoana mea a avut foarte multe de castigat anul acesta insa au avut loc achizitii importante pentru familie.

Decese in familie… strabunica mea a plecat dintre noi => R.I.P.

Pe plan “profesional” pot spune ca am apucat in cele 3 zile cat am lucrat la McDrive in Nufaru sa-mi dau seama cu ce fel de oameni ai de-a face in Romania cand spui job. Eu sper in continuare ca n-o sa am parte de probleme si de batai mari de cap cand va veni vorba de ceva serios. Nu pot spune ca am realizat tot ce-mi doream in unele directii insa oarecum compenseaza faptul ca am invatat + descoperit o gramada de chestii noi.

In 2007 am intrat si eu in blogosfera romaneasca, prilej cu care am cunoscut lume buna cu care imi place sa cred ca sunt prieten.

Mi-am format o gramada de opinii, mici ajustari la sistemul de valori - principii dar nimic prea radical.

Sper sa iau bacalaureatul cu o nota suficient de buna care in combinatie cu nota de la admitere sa dea o medie suficient de mare pentru a reusi sa intru la unul dintre departamentele (automatica si informatica aplicata sau calculatoare) Facultatii de Automatica si Calculatoare @ UPT. Daca nu va fi sa fie (trebuie sa fiu realist si doar nitel optimist, nu vrem vise aiurea spulberate la fel de aiurea) in orice caz sa intru la o facultate OK in Timisoara, in cel mai rau caz Oradea (ramane de vazut daca e “cel mai rau caz” ultima varianta).

Asadar la finele acestui an constat ca sunt mai educat decat eram anul trecut pe vremea asta (eram mult mai prost pe-atunci) dar cu ocazia asta mi-am dat seama ca stiu foarte putine lucruri din cate sunt.

 In cele din urma va doresc un an nou fericit, plin bucurii si impliniri ale celor mai arzatoare dorinte fireste alaturi de prieteni si de familie !!!

LA MULTI ANI 2008 !!!

P.S. ma gasiti in Heat Club sau pe undeva prin centru noaptea ce vine in caz ca ma cautati =))

A se nota ca spusele in itallic din prima parte a articolului apartin constiintei mele :)

Nimic nu e mai presus decat siguranta familiei tale !

Pur si simplu un film care merita vazut. Pentru mai multe detalii acceseaza site-ul oficial

speechless…

[youtube hYlz0rD8vvw nolink]

Azi m-am uitat la filmul Joshua (cum ? nu e horror ?!). Nu, nu e horror, e un film care iti aduce aminte ca nevoia de atentie este foarte mare, mai ales la copii. Filmul nu trateaza un subiect nou ci anume faptul ca un cuplu are doi copii iar cand se naste cel de-al doilea copil, cel dintai (Josh, care are deja 9 ani) se simte neglijat si incearca sa iasa in evidenta. Chestia neobisnuita de data asta (probabil ca exista un tipar general pentru astfel de boli insa se manifesta intr-o maniera personalizata de firea acestuia si/sau de mediul in care creste, la fiecare individ).

Pustiul nostru nu e vreun tzanc obisnuit, e mult mai inzestrat decat toti ceilalti copii de varsta lui. Cum spuneam mai sus, si mediul in care traieste copilul influenteaza personalitatea acestuia foarte mult: mama lui, o tipa care pur si simplu nu e pregatita sa fie mamica devine isterica cand aude ca-i plange copilul si se pierde cu firea, de-aici nu mai e mult pana la a fi internata intr-un sanatoriu.

Micutul bebelus se pare ca are o problema, ceva o irita mereu si plange non-stop (cel putin asta cred parintii si doctorii la o prima impresie) dar defapt problema era Josh care-si facea sora mai mica sa planga mereu doar pentru a-i enerva pe parintii sai. Tatal sau afla acest lucru dupa ceva timp din pura intamplare, si-si da seama cat de bolnav era Josh defapt. Josh intre-timp era cu bunica sa la muzeu si se uita la niste mumii. Acolo da de inteles ca vrea sa-si omoare sora mai mica dar defapt bunica era ceva vizata pe care o arunca pe scari. Tatal sau suspecteaza toate aceste chestii si-i spune cumnatului sau insa acesta-l considera nebun fiindca totusi, era vorba de un pusti de 9 ani care a reusit sa-i pacaleasca pe psihiatrii, politia si pe toata lumea din jur.

Tatal sau ii cade in capcana cand il bate in public dupa ce acesta-l scoate din minti facand ce stia el cel mai bine: s-o faca pe sora-sa sa planga. Micutul avea pregatite si cateva urme pe corp (pe care si le-a facut singur, evident), niste vanatai care ar arta cum ca este abuzat de catre parinti.

Tatal sau este retinut de politie si se descopera ca in laptele micutei si-n medicamentele mamei erau tot felul de substante dubioase pe care politia crede ca le-a pus acolo tatal sau cand defapt Josh era in spatele acestor ispravi. Am uitat sa va povestesc ca tot micutul a fost cel care a ucis toate animalutele pe care le avea in sala de cursuri de la scoala si chiar si cainele pe care tatal sau il iubea foarte mult.

Tatal sau nu va iesi prea curand din inchisoare (asta dupa ce ramane si fara job, evident), mama sa e internata intr-un sanatoriu si acesta locuieste cu unchiul sau, un final fericit.

“Tata ma mai iubesti ?”, “Nu sunteti obligati sa ma iubiti”, “Au incercat sa aibe grija de mine cand defapt ei aveau nevoie de grija”.

In seara asta am avut niste probleme cu tema pe care o foloseste blogul meu softrelated.com. N-are rost sa dau prea multe detalii decat ca pur si simplu nu “mergea” (nici acum nu stiu exact motivul). Dupa ce am stat putin de vorba cu oradeanul am dezactivat tot continutul sidebar-urilor si toate plugin-urile. Asadar surpriza => tot nu mergea. Culmea ca n-am mai facut nici o modificare la tema din 24 luna curenta. Daca era vreo eroare de cod teoretic as fi stiut in momentul in care am facut modificarea. Pur si simplu n-am nici cea mai vaga idee despre ce ar fi putut sa fie vorba. Anyway => faceti-va backup cat de des puteti !
Ideea e ca pe pagina nu se facea parsing doar la javascript (blogbrowsing si chestia always on-top de la tema legata de navigarea prin arhiva). Simptomele au fost aproape la fel ca si cum ai incerca sa rulezi un script php4 pe un server cu php5 si scriptul ar apela functii invalide (problema cu care m-am confruntat nu demult dar am reusit s-o rezolv, din fericire).
Chiar de cand am folosit pentru prima data scriptul celor de la blogbrowsing am observat ca dupa ce pagina se incarca aceasta isi face un refresh cand apare in coltul dreapta-sus efectul acela javascript de “fila care atarna” => pagina se incarca de 2x aiurea (si oradeanul a spus ca i s-au dublat impresiile de cand cu blogbrowsing => treaba de cacat). In sfarsit voiam sa va spun ca reclamele Neogen nu fac casa buna cu scriptul celora de la blogbrowsing fiindca acestea “isi faceau refresh”, evident odata cu toata pagina de doua ori, total aiurea. Cei drept ca blogbrowsing e inca in stadiul de beta insa mi s-a parut putin aiurea faptul ca dupa ce mi-am indepartat codul din pagina si am intrat la ei pe site nu am gasit nicaieri nici o optiune cu care sa-mi pot sterge blog-urile asociate accountului meu, oricum o sa uit de blogbrowsing. In orice caz utilizatorii s-au triplat in ultima saptamana si dupa deductia mea sansele de a fi gasit scad direct proportional cu nr. blogurilor inscrise.

Dragul nostru dom’ director Ruben Filimon si inca alti doi directori din Oradea au fost premiati de catre Ministerul Educatiei, Cercetarii si Tineretului pentru activitatea de management de anul acesta. Dansul a primit o diploma prin care i se recunosc meritele profesionale dar si recompensa de 10.000 RON. Din pacate (?) banii nu vor intra in buzunarul dansului ci in contul Colegiului Tehnic “Mihai Viteazul“.

Dupa cum spune chiar el, de data asta Filimon a fost lipsit de modestie: “Sunt lipsit de modestie si consider ca premierea directorilor a fost justificata. In ceea ce priveste premiul primit, adica cei 10.000 RON, sunt de parere ca orice suma, cat de mare ar fi, nu e suficienta, mai ales cand vorbim despre invatamant. Pe de alta parte, nici un ban nu e de lepadat.” - sursa Jurnal Bihorean.

Cu ocazia asta recunosc ca pentru mine este o mandrie ca sunt la “Mihai Viteazul”. A fost prima mea optiune si nu regret absolut deloc ca am facut liceul in scoala asta. Colectivul profesorilor e nemaipomenit de dinamic, amabil, prietenos si foarte bine pregatit. Destul cu laudele, astea isi vor avea locul intr-un articol pe care-l voi posta probabil cand voi absolvi.

Felicitarile noastre domnule director, suntem mandri de dvs !