obosit de o carte…
Probabil ca va intrebati despre ce carte e vorba… La recomandarea domnisoarei profesoare Bradea Adela (o profesoara de un calibru onorabil) am inceput sa citesc (asa e, inceput) cartea “In intimitatea secolului 19“ scrisa de Ioana Parvulescu (colegii stiu de ce am ingrosat+subliniat litera P).
Cartea pare-se ca-mi va servi la prezentarea unui studiu de caz legat de Diversitate tematica, stilistica si de viziune artistica in poezia interbelica; mai exact sa intaresc cu lucruri mai subtile (chichitze) spusele celorlalti colegi intr-o dezbatere pe care o s-o avem in clasa saptamana viitoare, Luni.
Partea trista e ca mi-am pierdut din viteza cu care citeam adineaori (probabil datorita lipsei de exercitiu si faptului ca nu am fost atras 100% de cartea citita). Am citit cca. 200 de pagini (am inceput la ora 13:00 si cu pauze in care am dat si cu aspiratorul, am mancat si alte cele, abia la ora 21:00 am terminat cele 200 pagini, trist) din cele 344 in care n-am gasit informatii legate de curentele literare (o prezentare ampla despre ordinea aparitiei lor, reprezentati, piese de rezistenta, efecte, etc), informatiile legate de “Bucurestii” anilor 1840 cu strazile sale in curs de pavare, d-ul Pake Protopopescu, Rosseti si DaVilla, nu mai vorbesc de paginile in sir legate de casatoriile scriitorilor, viata acestora, rolul femeii (ce aveau voie si ce nu aveau voie sa faca), copii acestora (primii de obicei mureau insa compensau pierderea urmatorii 7-8), tuberculoza (care afecta indeosebi scriitorii) si alte boli care faceau ravagii, citate exacte din jurnale, regele Carol si o gramada de personalitati deosebit de marcante pentru Romania dar si activitatile si lucrurile cu care-si ocupau vietile onorabile mai mult sau mai putin onorabile, reprezinta tot ceea ce se putea citi in primele 200 de pagini ale acestei carti.
Esuarea mea in incercarea de a intelege ce legatura are cartea asta cu cerintele de la bacalaureat respectiv alte chestii super necesare pentru examen mi-am exprimat-o imediat printr-un e-mail trimis d-soarei profesoare raspunsul primindu-l abia astazi la scoala care trebuie sa recunosc ca nu a fost atat de satisfacator pe cat am asteptat. Cert este ca am intrebat-o pe d-soara profesoara daca merita sa citesc in continuare evident raspunsul din partea dansei nu avea sa fie de genu: “Nu, nu are rost sa mai citesti”, raspuns pe care l-as fi imbratisat imediat.
Ideea a fost, este si va ramane aceea conform careia nu poti citi o carte eficient daca tema pe care o trateaza nu te atrage ori felul in care sunt expuse lucrurile lasa de dorit (cel putin in opinia ta).
Ii invit pe cei care doresc sa invete putina istorie in ceea ce priveste activitatile (mai mult pe langa munca pentru care acestia sunt amintiti) ilustrelor personalitati din secolul al XIX-lea sa citeasca aceasta carte.