Azi, Oradea, intre orele 13:00-14:00. A nins cu niste fulgi mari, parca era iarna. Un vant puternic si un frig pe masura. Cred ca asta a fost o ultima tentativa, numita si zapada mieilor.

Un prieten mi-a zis “ultima zapada vine mereu cu soare”. Si asa a fost. Imediat dupa ce a incetat zapada a iesit soarele. Ce-i drept, soare cu dinti :)

Fa un stumble, digg, you name it si prietenii/cei interesati vor afla. Sau… scrie pe blog.

Printre cei care practica asa ceva (posteaza cate un articol pe blog care sa contina cateva link-uri catre ceva ce se vrea a fi tare) se numara si zoso cu ale sale quickies si fulgerica cu links. Mai sunt o gramada care fac chestii de-astea si nu numai de pe la noi dar acum mi-e prea lene ca sa mai dau exemple. Ideea ati inteles-o.

E rentabil ? Destul. Daca ti-e lene sa mai scrii si un articol despre temele respective (care fireste ca dureaza mult mai mult) si vrei sa expui doar cateva link-uri pentru a-ti hrani cititorii, e ok. Oricand esti in pana de ideei mai trantesti cate un pachet de link-uri cool si te-ai scos.

S-ar putea sa incep sa fac si eu asta pe softrelated.com

Simplu, aerisit, fara prea multe chestii inutile. Este vorba despre noua tema.

Nu e prima data cand deschid un flacon de Pepsi la 2L dupa o masa copioasa. Secat de tot, fiindca eu nu beau in timp ce mananc, doar dupa masa, ma napustesc spre flaconul mare si negru al carui continut stiu ca-mi face rau.

Uns pe maini ca un porc slinos sunt gata sa ucid pentru a bea un pahar din elixirul negru.

Imi aluneca mana. Se pogoara vreo 10 arhangheli pe care-i pomenesc. Disperat ma stradui sa desfac capacul la flacon sub privirile familiei. Astia incep sa rada. Pe mine ma trec transpiratiile.

Ma zbat rau de tot si dintr-o data reusesc sa desfac capacul. M-am taiat la deget. Nu-i nimic grav dar curge putin sange. Se mai pogoara inca vreo 20 de arhangheli si sfinti intre-timp ce-mi sorbesc sucul din pahar.

Merg la baie, ma spal pe maini. Vin si scriu ce citesti tu acum.

Faza asta se repeta de ceva timp incoace, destul de des. Si mereu e un flacon de Pepsi implicata.

Notificare: descrierea din povestioara de mai sus este exagerata si fictiva. Va rog sa nu o luati in seama. Multumesc.

Filmul “The Mist” spune asta cat se poate de clar. Inspirat dupa romanul legendarului Stephen King (100% cel mai bun scriitor de romane horror), filmul nu dezamgeste. Pe scurt va povestesc despre ce-i vorba.

O mica familie ce locuieste intr-un orasel de munte. Barbatul e artist si face postere pentru filme, sotia nu stiu ce-i, fiul e ca orice alt pitic blond si agitat. Nimic iesit din comun. Mica familie sta la casa langa un lac frumos la poalele unor munti. Are loc o furtuna violenta. Un copac cade pe casa micii familii. Dimineata se evalueaza pagubele si se porneste spre oras cu un vecin in cautare de unelte pentru reparatii si alte lucruri folositoare. Se ajunge in oras (tipul si cu fiu-sau + vecinul). Telefoanele sunt moarte si nici curent nu este. Se intra in supermarket unde e o mare parte din comunitatea orasului. Deodata apare un localnic alergat de o ceata densa. Intra in magazin si le spune tuturor sa inchida usile. Le mai spune ca e ceva in ceata care “l-a luat” pe un alt localnic. Lumea e ingrozita. Inauntru se aflau tot felul de oameni. De la un motociclist rebel wannabe pana la familisti. Evident printre ei se numara si o imbecila, cretina, paranoica (poate fi identificata usor cu cei care sunt pocaiti dupa “gogosile pe care le vinde” oamenilor). Lumea e disperata. Have no fear people ! Your hero is here ! Se numeste David Drayton. E artistul despre care va povesteam la inceput. E lucid (nu exagerat de lucid precum vecinu’-sau Brent Norton), sexy (omg that sounds so gay, maybe it is), all-mighty, ce mai, e erou in toata puterea cuvantului.

La un moment dat hotaraste sa exploreze toate incaperile supermarket-ului ca sa vada daca-s oamenii in siguranta. Si sunt. Cel putin pentru moment. Da peste un generator a carui esapament e infundat. Ceva loveste puternic usa de acces a depozitului (stiti voi, usile alea electrice din aluminiu sau inox). Speriat iese din incapere si spune celor cativa angajati ce a vazut/auzit. Astia nu-l cred, isi bat joc de el, si-l ameninta ca daca mai spune vreo minciuna si nu-i lasa in pace sa-si vada de treaba (sa desfunde esapamentul) il vor pocni (in nas). Un idiot (ca doar e tanar si plin de hormoni) se ofera sa iasa sa vada care-i treaba. Niste tentacule foarte ciudate si puternice cu tot felul de colti (un veritabil instrument de felita, rupt, crapat, etc.) il prind si incearca sa-l traga afara. Intre-timp eroul nostru incearca sa-l salveze. Se alatura un fat geek-like guy (cu o istorie veritabila in trasul cu pistolul, dar care e de treaba) care lucreaza la magazin. In final dupa lupte seculare care au durat 2 minute tanarul nostru este feliat si tras de tentaculele uriase afara, in ceata densa. Astia mai sa nu faca pe ei. Hotarasc sa nu spuna lumii din magazin, cel putin nu inca pentru ca s-ar creea panica. Totusi incearca sa impartaseasca vestea lui Brent (vecinul lui David). Asta crede ca-si bat joc de el. Apoi tipii se hotarasc sa spuna tuturor ce au vazut. Nu sunt credibili. Il iau pe managerul magazinului, ii arata si apoi constientizeaza toti pericolul.

Intre-timp idioata, dom’shoara Carmody (o cretina, dobitoaca care se poate identifica usor cu cei pocaiti cand vine vorba despre d-zeu sau alte magarii de genu’), practic le predica oamenilor si le explica ca asta-i ziua judecatii (which is not) si ca e este mesagera domnului de la etaj (which she isn’t). Dupa cum spune si David (eroul buey, nu personajul biblic !) intr-o discutie pe care o are cu micul grup care nu si-a pierdut inca mintile (format din tipu’ care vine alergand spre magazin la inceputul filmului disperat si plin de sange, o batranica care nu stiu ce face la scoala din orasel, o gagica blonda care preda la clasa a III-a la aceeasi scoala [fireste ea poate fi privita ca potentiala rasplata a eroului nostru a carui sotie aflam mult mai tarziu ca a murit], managerul magazinului, un alt tip mustetos [om bun] si bineinteles odrasla eroului care se bucura de atentia femelelor si este giugiulit de ele ori de cate ori il intrece o besina), omul modern asa cum il stim noi e pierdut daca-i iei curentul electric, telefonia, toate luxurile de care are parte in mod normal si il sperii bine.

In tot acest timp cretina predicatoare isi aduna o “congretatie” veritabila care are impresia ca e nevoie de un sacrificiu pentru a-si arata pocainta. Tipa sfarseste prin impuscare (ceea ce ma duce cu gandul la versurile celor de la Parazitii “Pot fi vindecat prin impuscare…”) ca alta metoda nu era. Restu cretinilor se domolesc. Micul grup pleaca in tromba si reusesc sa scape dar cativa pier incercand sa ajunga la masina. Se tot duc… si se duc… si se duc (si nu mai ajung) pana cand li se termina combustibilul. Se cred pierduti. Mai au 4 cartuse. Ei sunt 5. Se subintelege ce urmeaza sa se intample ! Ceea ce mi s-a parut putin aiurea la partea asta este faptul ca respectivii si-au acceptat foarte usor soarta (nu zic de cei doi babaci de pe bancheta din spate, ci ma refer la hottie si la erou [mai ales ca era vorba si despre piticul lui]). Ei zic ca nimeni nu-i poate condamna ca n-au incercat macar. Bang-Bang-Bang-…-Bang ! Cei 4 au parcat… A ramas eroul. Eu in pat, speechless. Oftez… ma gandesc ironic la situatiile din viata reala. Intr-adevar niciodata nu e prea tarziu ! “Tragi cu dintii pana-n ultima secunda !” (tot Parazitii). De ce nu-i niciodata prea tarziu ? De ce speranta moare ultima ?! Aflati in randurile urmatoare.

Eroul plange. Zbiara… e extrem de incordat. Iese furios din masina si urla la creaturile care urma sa-i dea tarcoale. Guess what ? Nu vine nici un monstru hidos. Apare Garda Nationala, cu tancuri cu arme, cu Hummer-e, tot refrenul. Ceata dispare aproape instant. Realizand ce a facut plange si urla ca isteric. Eu personal ma sinucideam. Nu rezistam sa traiesc in asemenea conditii. Misto film.

Pe scurt huh ? :) Fireste ca am sarit peste o gramada de detalii, unele foarte semnificative. Daca vreti sa vedeti ce se intampla in totalitate va invit sa vizionati filmul. Chiar merita.

Filmul asta chiar e dovada clara a faptului ca se pot face filme foarte bune cu buget oarecum redus ! Filmul poate avea pretentii fiindca ofera in schimb destula actiune si storyline-ul e foarte “comestibil”.

Cateva wallpaper-uri cu “The Mist”.

Trailer
[youtube EP-MHO_M6ik]