Archive for the Category cugetari

 
 

Gata cu somajul pe blog. Am revenit !

In ultima vreme n-am mai scris pe-aici. Oare de ce ? Din lipsa de timp ? N-am mai avut chef ? Poate si una si alta. Nu stiu. Nu pot da un verdict fara sa fiu subiectiv :)

Parca am uitat totusi care e scopul acestui blog. Care e totusi scopul ? Sa scriu ce vrea pana mea cum vrea dansa ! Si de ce nu si cand vrea, tot ea.

Ce-i drept ca in ultima vreme am fost destul de ocupat cu lansarea blogului Softinquiry care mi-a mancat destul timp pana l-am aranjat si i-am dat drumu. Pun punct si revin. De-acum nu mai cosmetizez nimic, nu mai instalez nici un plugin, nu mai probez nici o tema, nu mai modific nimic, doar SCRIU !

Ce scriu ? Orice am eu chef. Daca nu-ti place, la revedere !

Se razbuna telefonul pe mine

Pur si simplu in ultimul timp am devenit un sclav al telefonului care suna (nu exagerez) si de 20 de ori pe zi. 75% dintre apeluri o au ca destinatie pe maica-mea care cand nu mai face fata pe mobil este sunata pe fix. Asa ca daca veti suna vreodata la mine acasa si o sa va raspunda cineva cu o voce plictisita de batran care pare ca nu are altceva de facut decat sa stea langa telefon toata existenta lui, nu va speriati, acela sunt eu. Stiti care faza e interesanta ? Lu’ maica-mea ii face placere sa fie sunata. Eu nu suport convorbirile excesiv de dese la care uneori trebuie sa fiu martor, involuntar fireste. Ca noroc ca imi… mda… tocmai a sunat iar telefonul… Cum spuneam, ca noroc ca imi pot pune castile pe urechi si se mai pierd din unde pe traseu.

Adevarul e ca atunci cand te streseaza intr-un asemenea hal telefonul le raspunzi cu sila celor care te apeleaza distrugandu-le entuziasmul pe care l-au avut cand te-au gandit sa te sune sa vada ce mai faci ori alte chestii de genul asta. Saracii n-au nici o vina dar isi dau ei seama dupa primele cuvinte ca n-au nimerit momentul si termina repede ce au de zis… in cazul in care ori nu se prind de faza sau hotarasc sa se incumete in a te face mai fericit lucrurile o pot lua pe trasee necunoscute, mai mult sau mai putin benefice pentru participantii la dialog.

Din pacate am telefonul fix in camera cu PC-ul asa ca oricine suna eu trebuie sa raspund “ca doar sunt cel mai aproape de telefon”. Idiotii care si-au facut treaba de mantuiala cand au facut cablarea nu au luat in calcul posibilitatea ca cineva poate nu-i suficient de spart precum credeau ei si la un moment dat o sa vrea sa-si mute telefonul pe hol sau in alta camera.

Bun, sa presupunem ca as reusi sa-i chem sa-mi faca o recablare (contra cost bineinteles) dar o parte din vina imi apartine pentru ca vara trecuta cand am incastrat cablurile intre doua bucati de plastic nu m-am gandit la toate aspectele. Daca mai stau pe-acasa o sa ma gandesc la o metoda (si cred ca stiu deja care) de amplasare a telefonului fix cat mai strategic astfel incat sa nu mai fiu nevoit sa fiu tot eu cel care ridica primul receptorul.

Cam atat deocamdata, va salut si va previn: nu lasati telefonul sa va controleze viata !

Duminica… biserica?

Tocmai ma trezesc cand incep sa se-auda clopotele de la biserica in jurul orei 10:00, o biserica micuta din apropiere. De obicei maica-mea venea si ma intreba daca nu mergem la biserica dar asta nu se intampla mai nou… probabil ca si-a dat seama ca nu mai are rost. Am inceput sa caut raspunsuri de prin clasa a 9-a in legatura cu acest mister. Ce-i drept atunci mergeam la biserica insa dupa ce am inceput sa ascult cu adevarat ce vorbea preotul au inceput sa vina si intrebarile (vreau sa zic sa ascult cu adevarat nu sa ma prefac si sa merg la biserica din obligatie pentru cineva sau pur si simplu fiindca e la moda si ma intrebam “oare ce vor zice X si Y daca eu nu merg la biserica ?” sau “mai bine ma duc fiindca asa e bine” chiar daca convingerile mele sunt in totala opozitie cu religia asta). Nu ma intelegeti gresit, nu afirm faptul ca mersul la biserica e un lucru rau sau ceva de genul asta, nu-i rau de loc… asta doar daca vrei sa socializezi cu acest prilej. Daca esti credincios cu adevarat rugaciunile ti le poti spune si acasa. Citeam undeva ca ar exista un manuscris foarte vechi care spune ca presupusul D-zeu (ii incep numele cu majuscula pentru ca totusi e un nume, nu pentru motivul pentru care te invata la scoala sa o faci) si-ar fi dorit sa nu existe nimic intre el si om, nici biserica, nici preot, nici o alta veriga insa iata ca lucrurile stau altfel si Vaticanul incearca din rasputeri sa musamalizeze treburile astea, asta daca ele exista cu adevarat.

Probabil ca pana acum v-ati dat seama ca nu-s omu credincios care-si face cruce cand trece pe langa biserica sau poarta frica lu’ D-zeu. Nu fac lucrurile astea fiindca eu nu cred pana nu vad. M-am saturat sa tot cred in ceva ce n-am vazut sau care nu mi-a dat nici un semn ever doar pentru ca “asa e bine” si “trebuie sa credem in ceva” si alte afirmatii de cacat. Pur si simplu te rastoarna (la figurat) toata stiinta asta care-ti testeaza cu C14 tot felul de schelete ale unor oameni de 3m sau de 1m cu scalpu cat un CRT de 19′ ori cat un pumn gasiti peste tot pe glob si cei mai indrazneti dintre savanti declara ca “asa arata omul initial” si alte chestii. Bineinteles ca astea pot fi toate prostii (oare?), unii mai credinciosi ar zice “lucrarea Diavolului” - afirmatia aia ma face sa pufnesc in ras spre disperarea unora. Cam greu iti vine sa crezi cand se spune ca omul a fost creat dupa chipul si-asemanarea sa (probabil ca de-aia cei de culoare neagra au pe D-zeul lor negru si galbejitii il au galben) - aberatie peste aberatie. Din cate stiu eu ortodoxismul, catolicismul si astfel de religii europene reprezinta ceva mic cand vine vorba de numarul adeptilor daca ne gandim la budisti. Daca doar noi avem dreptate, doar D-zeul nostru exista cu adevarat atunci pe ei cine-i tine-n viata? cine-i calauzeste ? (asta daca e sa ne luam iar dupa spusele “nici un fir de par nu ti se misca fara voia lui D-zeu”). Dar hei… cum ramane cu dinozaurii ? E clar c-au existat, de ce nu sunt pomeniti nicaieri ? Aahh, probabil sa nu trezeasca interesul… “crede si nu cerceta” = bullshit. De ce sa nu cercetezi ? fiindca s-ar putea sa dai cu capu de adevar ? Un adevar care e colosal si ar rasturna aceasta manipulare de mase ? Ce-i drept respect religia fiindca isi controleaza bine adeptii… si uneori prin ei, si pe ceilalti, sincer sa fiu… nu stiu ce-ar fi fara religie… probabil ca s-ar manca om pe om (bine, asta se intampla incepand cu epoca de piatra). Frica de ceva… uneste lumea… frica de necunoscut in general.

Daca privim religia, ca un organism care avand la baza niste structuri, niste principii enorm de bine calculate, avand ca adepti un numar semnificativ de indivizi este pur si simplu perfect. Este un organism ce nu necesita lucrari de mentenanta, eventual mici ajustari dintr-o mie intr-o mie de ani, este autonom si are are o capacitate uimitoare de a se apara singur iar celora nu fac parte din acesta le impregneaza o aura negativa. Este ceva remarcabil nu ? As fi foarte interesat sa aflu cine a dezvoltat acest mecanism (e vorba de unul, de mai multi indivizi?).

Ca sa revin, mie mi se pare ca e deosebit de cretina afirmatia conforma careia noi suntem singuri in Univers. Din cele 100 de miliarde de galaxii (atat se presupune ca e numarul de galaxii) si pe parcursul a celor 13.77 miliarde de ani de existenta sa nu se fi intamplat nicaieri nimic ? Dar pana la noi? tot nimic? tinand cont ca Soarele e o stea tanara… Fireste ca nu… doar noi suntem buricu’ universului (ironie). O mai zic inca odata: e tembelism curat sa spui una ca asta… aproape 100% ca exista un mediu propice dezvoltarii unor entitati inteligente (care-s ori atat de proaste ca n-au dat de noi, ori sunt mult prea avansate sa-si piarda timpul cu noi, ori una dintre variantele anterioare + faptul ca-s mult prea departe de noi, ori au interactionat deja cu noi).

Pana la urma… cum zicea Buddha (parafrazez ca nu mai retin exact cuvant cu cuvant): “avem noi destule ce face aici pe Pamanat, ce sa ne mai pierdem vremea stand cu privirea-n sus intrebandu-ne ce e acolo”. Probabil ca atata libertate ii inspaimanta pe unii (intr-adevar sunt motive). In orice caz pe mine sa lasa rece evenimente cum ar fi nasterea unui copil cu malformatii grave (ala ce vina a avut?, cui a dat in cap?) sau ti se intampla o nenorocire uriasa si vin altii si-ti soptesc la ureche “e un test sa-ti incerce credinta”… cu ce autoritate frate? de cand si pana cand ? sau… “el ti-a dat viata el ti-o ia”… din cate stiu eu un cadou nu se mai ia inapoi (cadou pe dracu + ca e prea dura comparatia), toate astea-s idiotenii. Nici nu mai vorbesc de faptul ca unii chiar cred ca “totul e scris”… pai daca totu-i scris ce rost mai are sa traim ? care-i surpriza? unde-i farmecu ? care-i poanta ? suntem oare niste pioni manevrati de un tip egoist si plictisit ?

Destul pentru moment ca ma ia cu tensiune arteriala. Ar mai fi multe de scris dar sper sa epuizez (ce dracu tot spun eu aici ? subiecte de genu asta nu-s epuizabile) data viitoare. Probabil c-o sa-mi mai scriu si impresia ce mi-a lasat-o opera “Cain” scrisa de Byron, apoi o sa fac o paralela la “Luceafarul” lui Eminescu.

oh and… i’m not crazy, i’m just realistic and i pose questions. what’s wrong with that?