Un film care se anunta destul de interesant. Dialogul din incheierea trailerului e putin aberant, in rest sa zicem ca ar fi ok.

Filmul “The Mist” spune asta cat se poate de clar. Inspirat dupa romanul legendarului Stephen King (100% cel mai bun scriitor de romane horror), filmul nu dezamgeste. Pe scurt va povestesc despre ce-i vorba.

O mica familie ce locuieste intr-un orasel de munte. Barbatul e artist si face postere pentru filme, sotia nu stiu ce-i, fiul e ca orice alt pitic blond si agitat. Nimic iesit din comun. Mica familie sta la casa langa un lac frumos la poalele unor munti. Are loc o furtuna violenta. Un copac cade pe casa micii familii. Dimineata se evalueaza pagubele si se porneste spre oras cu un vecin in cautare de unelte pentru reparatii si alte lucruri folositoare. Se ajunge in oras (tipul si cu fiu-sau + vecinul). Telefoanele sunt moarte si nici curent nu este. Se intra in supermarket unde e o mare parte din comunitatea orasului. Deodata apare un localnic alergat de o ceata densa. Intra in magazin si le spune tuturor sa inchida usile. Le mai spune ca e ceva in ceata care “l-a luat” pe un alt localnic. Lumea e ingrozita. Inauntru se aflau tot felul de oameni. De la un motociclist rebel wannabe pana la familisti. Evident printre ei se numara si o imbecila, cretina, paranoica (poate fi identificata usor cu cei care sunt pocaiti dupa “gogosile pe care le vinde” oamenilor). Lumea e disperata. Have no fear people ! Your hero is here ! Se numeste David Drayton. E artistul despre care va povesteam la inceput. E lucid (nu exagerat de lucid precum vecinu’-sau Brent Norton), sexy (omg that sounds so gay, maybe it is), all-mighty, ce mai, e erou in toata puterea cuvantului.

La un moment dat hotaraste sa exploreze toate incaperile supermarket-ului ca sa vada daca-s oamenii in siguranta. Si sunt. Cel putin pentru moment. Da peste un generator a carui esapament e infundat. Ceva loveste puternic usa de acces a depozitului (stiti voi, usile alea electrice din aluminiu sau inox). Speriat iese din incapere si spune celor cativa angajati ce a vazut/auzit. Astia nu-l cred, isi bat joc de el, si-l ameninta ca daca mai spune vreo minciuna si nu-i lasa in pace sa-si vada de treaba (sa desfunde esapamentul) il vor pocni (in nas). Un idiot (ca doar e tanar si plin de hormoni) se ofera sa iasa sa vada care-i treaba. Niste tentacule foarte ciudate si puternice cu tot felul de colti (un veritabil instrument de felita, rupt, crapat, etc.) il prind si incearca sa-l traga afara. Intre-timp eroul nostru incearca sa-l salveze. Se alatura un fat geek-like guy (cu o istorie veritabila in trasul cu pistolul, dar care e de treaba) care lucreaza la magazin. In final dupa lupte seculare care au durat 2 minute tanarul nostru este feliat si tras de tentaculele uriase afara, in ceata densa. Astia mai sa nu faca pe ei. Hotarasc sa nu spuna lumii din magazin, cel putin nu inca pentru ca s-ar creea panica. Totusi incearca sa impartaseasca vestea lui Brent (vecinul lui David). Asta crede ca-si bat joc de el. Apoi tipii se hotarasc sa spuna tuturor ce au vazut. Nu sunt credibili. Il iau pe managerul magazinului, ii arata si apoi constientizeaza toti pericolul.

Intre-timp idioata, dom’shoara Carmody (o cretina, dobitoaca care se poate identifica usor cu cei pocaiti cand vine vorba despre d-zeu sau alte magarii de genu’), practic le predica oamenilor si le explica ca asta-i ziua judecatii (which is not) si ca e este mesagera domnului de la etaj (which she isn’t). Dupa cum spune si David (eroul buey, nu personajul biblic !) intr-o discutie pe care o are cu micul grup care nu si-a pierdut inca mintile (format din tipu’ care vine alergand spre magazin la inceputul filmului disperat si plin de sange, o batranica care nu stiu ce face la scoala din orasel, o gagica blonda care preda la clasa a III-a la aceeasi scoala [fireste ea poate fi privita ca potentiala rasplata a eroului nostru a carui sotie aflam mult mai tarziu ca a murit], managerul magazinului, un alt tip mustetos [om bun] si bineinteles odrasla eroului care se bucura de atentia femelelor si este giugiulit de ele ori de cate ori il intrece o besina), omul modern asa cum il stim noi e pierdut daca-i iei curentul electric, telefonia, toate luxurile de care are parte in mod normal si il sperii bine.

In tot acest timp cretina predicatoare isi aduna o “congretatie” veritabila care are impresia ca e nevoie de un sacrificiu pentru a-si arata pocainta. Tipa sfarseste prin impuscare (ceea ce ma duce cu gandul la versurile celor de la Parazitii “Pot fi vindecat prin impuscare…”) ca alta metoda nu era. Restu cretinilor se domolesc. Micul grup pleaca in tromba si reusesc sa scape dar cativa pier incercand sa ajunga la masina. Se tot duc… si se duc… si se duc (si nu mai ajung) pana cand li se termina combustibilul. Se cred pierduti. Mai au 4 cartuse. Ei sunt 5. Se subintelege ce urmeaza sa se intample ! Ceea ce mi s-a parut putin aiurea la partea asta este faptul ca respectivii si-au acceptat foarte usor soarta (nu zic de cei doi babaci de pe bancheta din spate, ci ma refer la hottie si la erou [mai ales ca era vorba si despre piticul lui]). Ei zic ca nimeni nu-i poate condamna ca n-au incercat macar. Bang-Bang-Bang-…-Bang ! Cei 4 au parcat… A ramas eroul. Eu in pat, speechless. Oftez… ma gandesc ironic la situatiile din viata reala. Intr-adevar niciodata nu e prea tarziu ! “Tragi cu dintii pana-n ultima secunda !” (tot Parazitii). De ce nu-i niciodata prea tarziu ? De ce speranta moare ultima ?! Aflati in randurile urmatoare.

Eroul plange. Zbiara… e extrem de incordat. Iese furios din masina si urla la creaturile care urma sa-i dea tarcoale. Guess what ? Nu vine nici un monstru hidos. Apare Garda Nationala, cu tancuri cu arme, cu Hummer-e, tot refrenul. Ceata dispare aproape instant. Realizand ce a facut plange si urla ca isteric. Eu personal ma sinucideam. Nu rezistam sa traiesc in asemenea conditii. Misto film.

Pe scurt huh ? :) Fireste ca am sarit peste o gramada de detalii, unele foarte semnificative. Daca vreti sa vedeti ce se intampla in totalitate va invit sa vizionati filmul. Chiar merita.

Filmul asta chiar e dovada clara a faptului ca se pot face filme foarte bune cu buget oarecum redus ! Filmul poate avea pretentii fiindca ofera in schimb destula actiune si storyline-ul e foarte “comestibil”.

Cateva wallpaper-uri cu “The Mist”.

Trailer
[youtube EP-MHO_M6ik]

Nimic nu e mai presus decat siguranta familiei tale !

Pur si simplu un film care merita vazut. Pentru mai multe detalii acceseaza site-ul oficial

speechless…

[youtube hYlz0rD8vvw nolink]

Azi m-am uitat la filmul Joshua (cum ? nu e horror ?!). Nu, nu e horror, e un film care iti aduce aminte ca nevoia de atentie este foarte mare, mai ales la copii. Filmul nu trateaza un subiect nou ci anume faptul ca un cuplu are doi copii iar cand se naste cel de-al doilea copil, cel dintai (Josh, care are deja 9 ani) se simte neglijat si incearca sa iasa in evidenta. Chestia neobisnuita de data asta (probabil ca exista un tipar general pentru astfel de boli insa se manifesta intr-o maniera personalizata de firea acestuia si/sau de mediul in care creste, la fiecare individ).

Pustiul nostru nu e vreun tzanc obisnuit, e mult mai inzestrat decat toti ceilalti copii de varsta lui. Cum spuneam mai sus, si mediul in care traieste copilul influenteaza personalitatea acestuia foarte mult: mama lui, o tipa care pur si simplu nu e pregatita sa fie mamica devine isterica cand aude ca-i plange copilul si se pierde cu firea, de-aici nu mai e mult pana la a fi internata intr-un sanatoriu.

Micutul bebelus se pare ca are o problema, ceva o irita mereu si plange non-stop (cel putin asta cred parintii si doctorii la o prima impresie) dar defapt problema era Josh care-si facea sora mai mica sa planga mereu doar pentru a-i enerva pe parintii sai. Tatal sau afla acest lucru dupa ceva timp din pura intamplare, si-si da seama cat de bolnav era Josh defapt. Josh intre-timp era cu bunica sa la muzeu si se uita la niste mumii. Acolo da de inteles ca vrea sa-si omoare sora mai mica dar defapt bunica era ceva vizata pe care o arunca pe scari. Tatal sau suspecteaza toate aceste chestii si-i spune cumnatului sau insa acesta-l considera nebun fiindca totusi, era vorba de un pusti de 9 ani care a reusit sa-i pacaleasca pe psihiatrii, politia si pe toata lumea din jur.

Tatal sau ii cade in capcana cand il bate in public dupa ce acesta-l scoate din minti facand ce stia el cel mai bine: s-o faca pe sora-sa sa planga. Micutul avea pregatite si cateva urme pe corp (pe care si le-a facut singur, evident), niste vanatai care ar arta cum ca este abuzat de catre parinti.

Tatal sau este retinut de politie si se descopera ca in laptele micutei si-n medicamentele mamei erau tot felul de substante dubioase pe care politia crede ca le-a pus acolo tatal sau cand defapt Josh era in spatele acestor ispravi. Am uitat sa va povestesc ca tot micutul a fost cel care a ucis toate animalutele pe care le avea in sala de cursuri de la scoala si chiar si cainele pe care tatal sau il iubea foarte mult.

Tatal sau nu va iesi prea curand din inchisoare (asta dupa ce ramane si fara job, evident), mama sa e internata intr-un sanatoriu si acesta locuieste cu unchiul sau, un final fericit.

“Tata ma mai iubesti ?”, “Nu sunteti obligati sa ma iubiti”, “Au incercat sa aibe grija de mine cand defapt ei aveau nevoie de grija”.

Iata inca un film foarte, foarte bun. Seamana mult cu 28 Weeks Later doar ca acum nu mai e rabie, e un soi de virus care produce mutatii genelor si treaba e world wide nu e doar in Anglia, oh da… de data asta se transmite prin aer. Acum insa avem persoane imune, chiar si un catel. Povestea incepe in 2009 cand pare-se ca o cercetatoare a descoperit un leac pentru cancer (yeah right). Leacul a fost administrat, oamenii au scapat de cancer dar apoi au inceput sa apara problemele. Populatia globului a fost infectata de acest virus (da, cele 6 miliarde de oameni, din care 5.4 au fost infectati, 12 milioane au fost imuni dar saracii au fost savurati de cei infectati).

In New York un cercetator din armata a supravietuit impreuna cu catelusul lui. Ziua acestia dau raite prin magazinele de inchiriat DVD-uri (in care tipul nostru vorbeste cu manechinele din cauza faptului ca incepe s-o ia razna sau nu vrea sa uite cum se vorbeste - DA, acest lucru se poate intampla, se aprovizioneaza cu alimente, pare-se ca mai conduc si un Mustang, cangurii, leii si caprioarele care alearga pe bulevardele din NY par sa se fi intergrat destul de usor in decor. Eroul nostru si-a pus la punct un sistem decent de securitate in casa si in jurul acesteia (just in case). La subsol si-a amenajat un mic laborator unde face experimente pe soareci dar si pe mutantii pe care-i captureaza plasand capcane.

Ah, de mentionat e ca mutantii nostri sunt sensibili la stimuli luminosi (nu suporta lumina fiindca li se prajeste pielea => parca-s bampiri). Sa n-aveti impresia ca creaturile-s proaste (pe degeaba) de-a binelea. Ii intind o capcana si eroului nostru care (se justifica, ce-i drept) cade in plasa destul de usor. Dupa daune serioase (catelusul e ranit, el cade intr-un cutit si se alege cu o plaga la coapsa) ajung la safe house. Cainele nostru erou e muscat de unul dintre cainii mutanti (boala se manifesta si la animale) si acesta se transforma insa n-apuca sa faca prea multe pagube ca este “neutralizat” in liniste de catre stapan.

Orbit de furie (si de plictiseala cred, lipsa de comunicare l-a afectat), eroul nostru incearca sa se razbune pe cat mai multi mutanti riscand sa se sinucida (poate asta a si vrut). Inainte de balamuc el mergea in fiecare zi (la amiaza) la docuri unde emitea transmisii radio catre potentialii supravietuitori. O tanara si un copil isi fac aparitia in momentul in care se parea ca e prea tarziu. Il salveaza pe erou (asadar avem un al doilea erou, ea fiind cea care are grija ca antidotul sa ajunga unde trebuie) si se intorc la safe house. Ii gateste sunca cu oua insa tipul a uitat cum e sa fii in preajma oamenilor si are niste iesiri pe care le regreta apoi.

Asteptam sa faca dragoste cei doi pe fondul faptului ca nici unul dintre ei n-a mai intalnit pe cineva de foarte mult timp => n-a facut-o de mult timp, poate vor muri asa ca de ce sa nu se simta bine, etc. “Operatiunea de salvare” are loc din pacate noaptea cand “prietenii” lor bantuie nestingheriti strazile din NY si deci ii urmaresc pana la adapost. Trebuie sa stiti ca mutatnii nostrii nu sunt actionati doar de instinctele primare, mai si gandesc (dovada faza cu capcana).

Urmeaza un asalt asupra celor 3 (cercetatorului nostru impreuna cu cei doi). Sistemul de securitate (reflectoare, explozibili) nu fac decat sa incetineasca penetrarea safe house-ului. In cele din urma supravietuitorii se vad nevoiti sa se retraga la subsol intr-o camera cu peretii dintr-un soi de sticla mult mai rezistenta decat cea normala (bulet proof glass, cred).

Din pacate isi face aparitia un mutant mai puternic care vrea sa arate din toata inima lui degenerata asta; sparge sticla respectiva (si inca cum o sparge) si este aruncat in aer de tipul nostru cu ajutorul unei grenade (asta dupa ce i-a pus la adapost pe tipa si pe copil impreuna cu antidotul). Era sa uit, chiar inainte sa intre in camera securizata unde era imobilizat un specimen infectat pe care l-a injectat el acum cateva zile cu presupusul antidot au observat ca antidotul functioneaza.

Incerc sa nu ma las dus de val si sa va mai dau mai multe detalii despre storyline, etc. Nu am nici un drept sa vad rapesc aceasta satisfactie. Efectele par foarte realiste, se vede ca s-a investit o gramada de bani in filmul asta. In orice caz filmul a fost lansat abia acum 8 zile (14 decembrie ‘07). Pot sa va spun ca nu m-am plictisit nici o clipa la acest film desi sunt cateva secvente foarte previzibile (poate doar pentru mine fiindca am vazut atata horror in ultimii 2 ani cat altii n-au vazut in 10).

De data asta lucrurile se termina cu bine, a fost gasit antidotul (personajul principal si-a dat viata ca sa-l apere, bla bla bla). Sper sa va placa (mie stiu sigur ca mi-a placut) :D