Probabil ca va intrebati despre ce carte e vorba… La recomandarea domnisoarei profesoare Bradea Adela (o profesoara de un calibru onorabil) am inceput sa citesc (asa e, inceput) cartea “In intimitatea secolului 19“ scrisa de Ioana Parvulescu (colegii stiu de ce am ingrosat+subliniat litera P).

Cartea pare-se ca-mi va servi la prezentarea unui studiu de caz legat de Diversitate tematica, stilistica si de viziune artistica in poezia interbelica; mai exact sa intaresc cu lucruri mai subtile (chichitze) spusele celorlalti colegi intr-o dezbatere pe care o s-o avem in clasa saptamana viitoare, Luni.

Partea trista e ca mi-am pierdut din viteza cu care citeam adineaori (probabil datorita lipsei de exercitiu si faptului ca nu am fost atras 100% de cartea citita). Am citit cca. 200 de pagini (am inceput la ora 13:00 si cu pauze in care am dat si cu aspiratorul, am mancat si alte cele, abia la ora 21:00 am terminat cele 200 pagini, trist) din cele 344 in care n-am gasit informatii legate de curentele literare (o prezentare ampla despre ordinea aparitiei lor, reprezentati, piese de rezistenta, efecte, etc), informatiile legate de “Bucurestii” anilor 1840  cu strazile sale in curs de pavare, d-ul Pake Protopopescu, Rosseti si DaVilla, nu mai vorbesc de paginile in sir legate de casatoriile scriitorilor, viata acestora, rolul femeii (ce aveau voie si ce nu aveau voie sa faca), copii acestora (primii de obicei mureau insa compensau pierderea urmatorii 7-8), tuberculoza (care afecta indeosebi scriitorii) si alte boli care faceau ravagii, citate exacte din jurnale, regele Carol si o gramada de personalitati deosebit de marcante pentru Romania dar si activitatile si lucrurile cu care-si ocupau vietile onorabile mai mult sau mai putin onorabile, reprezinta tot ceea ce se putea citi in primele 200 de pagini ale acestei carti.

Esuarea mea in incercarea de a intelege ce legatura are cartea asta cu cerintele de la bacalaureat respectiv alte chestii super necesare pentru examen mi-am exprimat-o imediat printr-un e-mail trimis d-soarei profesoare raspunsul primindu-l abia astazi la scoala care trebuie sa recunosc ca nu a fost atat de satisfacator pe cat am asteptat. Cert este ca am intrebat-o pe d-soara profesoara daca merita sa citesc in continuare evident raspunsul din partea dansei nu avea sa fie de genu: “Nu, nu are rost sa mai citesti”, raspuns pe care l-as fi imbratisat imediat.

Ideea a fost, este si va ramane aceea conform careia nu poti citi o carte eficient daca tema pe care o trateaza nu te atrage ori felul in care sunt expuse lucrurile lasa de dorit (cel putin in opinia ta).

Ii invit pe cei care doresc sa invete putina istorie in ceea ce priveste activitatile (mai mult pe langa munca pentru care acestia sunt amintiti) ilustrelor personalitati din secolul al XIX-lea sa citeasca aceasta carte.

Pot spune ca anul asta a fost un an mirific, formidabil.

Am implinit si eu 18 ani (La multi ani mie!!!, inca odata), am luat si permisul de conducere (bravo inca odata!)

Pe plan spiritual se pare ca pe masura ce caut raspunsuri ma afund tot mai tare in necunoscut. Sper ca anul ce vine va aduce cu el mai multa claritate in ceea ce priveste spiritualitatea si orientarea mea in acest sens.

Am constatat ca pe masura ce cresti cei din jur au pretentii tot mai mari de la tine (shitty).

Din pacate m-am certat cu trei colegi de-ai mei foarte buni Popa Paul, Lupse Flavia si Lukacs Madalina (nu-mi vine sa cred ca le-am facut publice numele, macar asa cand vor da un search pe google nu vor fi dezamagiti). Vinovati am fost toti 4 (fifty-fifty) dar partea buna e in cele din urma ca ne-am cerut scuze unul altuia si ne-am impacat dar nu in ultimul rand relatia noastra a devenit mult mai puternica dupa acest incident.

Pe plan material nu pot spune ca persoana mea a avut foarte multe de castigat anul acesta insa au avut loc achizitii importante pentru familie.

Decese in familie… strabunica mea a plecat dintre noi => R.I.P.

Pe plan “profesional” pot spune ca am apucat in cele 3 zile cat am lucrat la McDrive in Nufaru sa-mi dau seama cu ce fel de oameni ai de-a face in Romania cand spui job. Eu sper in continuare ca n-o sa am parte de probleme si de batai mari de cap cand va veni vorba de ceva serios. Nu pot spune ca am realizat tot ce-mi doream in unele directii insa oarecum compenseaza faptul ca am invatat + descoperit o gramada de chestii noi.

In 2007 am intrat si eu in blogosfera romaneasca, prilej cu care am cunoscut lume buna cu care imi place sa cred ca sunt prieten.

Mi-am format o gramada de opinii, mici ajustari la sistemul de valori - principii dar nimic prea radical.

Sper sa iau bacalaureatul cu o nota suficient de buna care in combinatie cu nota de la admitere sa dea o medie suficient de mare pentru a reusi sa intru la unul dintre departamentele (automatica si informatica aplicata sau calculatoare) Facultatii de Automatica si Calculatoare @ UPT. Daca nu va fi sa fie (trebuie sa fiu realist si doar nitel optimist, nu vrem vise aiurea spulberate la fel de aiurea) in orice caz sa intru la o facultate OK in Timisoara, in cel mai rau caz Oradea (ramane de vazut daca e “cel mai rau caz” ultima varianta).

Asadar la finele acestui an constat ca sunt mai educat decat eram anul trecut pe vremea asta (eram mult mai prost pe-atunci) dar cu ocazia asta mi-am dat seama ca stiu foarte putine lucruri din cate sunt.

 In cele din urma va doresc un an nou fericit, plin bucurii si impliniri ale celor mai arzatoare dorinte fireste alaturi de prieteni si de familie !!!

LA MULTI ANI 2008 !!!

P.S. ma gasiti in Heat Club sau pe undeva prin centru noaptea ce vine in caz ca ma cautati =))

A se nota ca spusele in itallic din prima parte a articolului apartin constiintei mele :)

Salut initiativa luata de Designerul. Voi incerca sa contribui si eu in masura posibilitatilor mele. Va invit si pe voi sa luati atitudine. E o campanie care tinteste sus si care intr-adevar are sanse de reusita. Nu-i suficient ca te problematizezi, fa ceva !

Adineaori am aruncat o privire pe blog la Oradeanul si am citit articolul acesta. Mi se pare un gest frumos din partea lui faptul ca scris despre asta la rugamintea prietenului sau Cypress care a fost ajutat si acum incearca sa ajute, tot in acest spirit scriu si eu acest articol. Putin mai jos puteti afla despre ce este vorba.

Chestia sta astfel: un membru al comunitatii Linux are nevoie de ajutorul
vostru. Il stiu pe Abibula Aygun de pe vremea cand lucram la MyC. A scris
destule articole Linux si am discutat destul de mult cu el ca sa ajung sa
il cunosc ca om. Zilele trecute imi spunea ca se interneaza. Acum a venit
si diagnosticul: Cardiomiopatie Hipertrofica Obstructiva de gradul II.
Exista o solutie, iar aceasta consta in implantarea unui ICD (Internal
Cardio Defibrilator) aproape de inima, dispozitiv care sa previna riscul
fibrilatiilor. Mi-as dori sa fie gluma, spam sau tzeapa, dar din pacate
treaba e serioasa - omul are nevoie de minim 7.500 Euro (cat costa cel mai
ieftin implant) si maxim 11.000 de Euro (implant mediu care face si
pace-ing)
A fost pus pe lista de asteptare, citez: “se hotareste ca pacientul sa
beneficieze de un implant de cardiodefibrilator (pentru care a primit si
indicatie) in scop profilactic pentru moartea subita datorita aritmiei
maligne care poate sa apara in cazul bolii si va fi trecut pe lista de
asteptare pentru implant ICD” dar cu totii stim cum sta treaba in Romania
cu listele de asteptare in sistemul medical…
Aygun e din Constanta, e casatorit de un an si cateva luni si are o fetita
de 4 luni si jumatate iar pe mine - personal - m-a ajutat de foarte multe
ori. Si nu doar cand era vorba de Linux, cu toate ca nu ne-am intalnit
face-to-face niciodata.
Oameni buni, e vorba de donatii. Oricine poate contribui cu orisicat, va
rog dati un mail la Abibula.Aygun@euro.ro Aceasta adresa e-mail este
protejata impotriva spamului, JavaScript trebuie activat pentru a putea
vizualiza pagina. . Iar daca lucrati in Linux si aveti un site/forum/blog,
va rog sa va consumati cinci minute din viata si sa dati paste la acest
anunt.
Din acest moment, acceptam reclama pe MYLRo.org. Toti banii vor fi donati
in contul lui Aygun.
Cu respect, Cypress

Va multumesc pentru timpul acordat citirii acestui articol si va invit sa nu uitati ca nu la toti sarbatorile-s roz.

Nu stiu cu ce sa incep insa recunosc ca in fiecare zi pe traseul pe care-l strabat spre liceu dau peste multi oameni prosti si ma impiedic (uneori la propriu) de faptele lor mai idioate decat orice altceva.

Dobitocenia consta in faptul ca alesii nostri, municipalitatea, au avut inspiratia (nu o cataloghez, va las pe voi) sa puna garduri in jurul parcului 1 Decembrie. Garduri de 2m, masive, ca la puscarie care n-au nici un rol (cel putin eu nu gasesc o explicatie), de culoare neagra ca verdele-i prea scump (daca ar fi sa fie). Sa nu calce oare plimbaretii “gazonul” ? Culmea e ca daca tot vrei sa intri, poti (ocolesti cativa zeci de metri si poti sa-ti lasi patrupedu’ linistit sa-si faca treaba). Flacoanele si ambalajele oricum intra printre tijele metalice (acu’ incurca muncitorii constiinciosi de la RER). Probabil ca amorezii care aproape fac sex pe banci o sa se simta ca-ntro cusca-n ceva discoteca din Amsterdam. In orice caz, persoanele onorabile care vor vrea sa se odihneasca ori sa admire acest colt de natura vor gasi foarte interesante tijele de metal. Iesi de la scoala, din birou, vrei putina libertate, un spatiu deschis, mai bine iesi din oras ca-n parc gardul iti estompeaza si ultimele orizonturi (nu va lasati prostiti, exista un singur orizont). Probabil ca vreunui individ ii trebuie front de lucru pentru firma sa sau poate ca are nevoie de fier ca doar, ca si la Universitate, se poate, de ce sa nu spunem “ciordi” pentru ca nu fura de la ei, ci de la altii.

Trecand peste asta incepand cu Lotus Market, trotuarul de pe partea blocurilor AN e presarat cu mici “mici butuci” de beton care s-ar zice ca impiedica conducatorii auto sa-si vare botul autoturismelor pana in vitrine. Cand e putin “trafic” pe trotuar trebuie sa ai grija sa nu-ti rupi gatul impiedicandu-te de obstacolele din “carosabil”. Sunt sigur ca si de-aici, la fel ca si in operatiunea “gardurile” au plecat multe finante necontabilizate, si bineinteles nejustificate (”fara numar, fara numar!” ar zice un coleg de-al meu). De ce sa iasa patrula pe strazi cu alta ocazie in afara de perioadele cand se anunta vizite ale oficialilor si sa imparta amenzi usturatoare celor care se incumeta sa blocheze traficul pietonilor ? Sunt sigur c-ar rezolva problema si s-ar mai alege si cu niste bani.

De altfel, cum ne spune si netics, nici nu vreau sa ma gandesc ce au avut de castigat dragii nostri “ai’ mai mari” cand au decis sa cumpere noile tramvaie Siemens cu preturile mult prea condimentate pentru oraselul nostru. Pe langa faptul ca nu dispunem de infrastructura necesara si nici de educatia de care vrem sa dam dovada, cum s-o spun mai direct… marea majoritate din populatia orasului n-are fata de acele tramvaie ! Nici nu mai abordez subiectu autobuzelor, din prea multa sila probabil.

Destul pentru moment, poate mai adaug cate-o nota doua, dar mai incolo (sau poate nu).

Editare ulterioara

Mi se pare foarte interesanta strategia primarului nostru de a oferi transport in comun gratuit pensionarilor. As tinde sa spun ca este un gest de compasiune, respect, chiar o fapta onorabila; insa ma trezesc repede la realitate si imi aduc aminte ca nimic nu e pe gratis pana la urma. Circulam cu tramvaiul acum cateva luni si in statia de langa Farmacia 5 se aflau doua babe (pensionare evident). Se urca-n tramvai si repede fileaza doua locuri disponibile care erau chiar langa mine (eu stateam in picioara, normal). Iau loc babele si isi incep comentariile pe care le reiau la nesfarsit pana inchid ochii. Comentarii despre “cat de nesimtit e tineretul in ziua de astazi”, “ce usuratice sunt fetele mai nou”, si alte observatii pe care le prelucreaza ultimii neuroni pe care-i mai au. Una dintre babe afirma la un moment dat: “Vai ! Doamne ajuta-i la domnu’ primar acolo unde-i ! Iaca-ta ca a facut ce-a facut si n-o uitat de noi ! Bine ca putem circula pe gratis ! Macar atat ! Fii sigura ca merg sa-l votez la alegeri.” si bineinteles si cealalta ii da dreptate. Ascultand ce spuneau babele la un moment dat incep sa-mi dau seama ca n-a fost prost primaru’ (cel putin nu pe degeaba). Pensionari sunt cati vrei in oras, circula gratuit iar daca te incumeti sa circuli cu tramvaiul pe la orele 12:00-13:00 ai sa constati ca n-ai cum sa te urci in tramvai de calatorii care de care mai avansati in varsta care nu fac altceva decat tur-retur intre piata si acasa. Din lipsa de ocupatie, de plictiseala, se tarasc printre noi si ne fac sa ne impiedicam de ei, ne incetinesc si asteapta parca, sa gaseasca un motiv sa se lege de tine si sa te faca cu apa si cu otet pana cand ii bagi in mama lor (asta doar ca sa le arati ca au dreptate, abia apoi regreti).

Nici nu mai are rost sa mentionez faptul ca acum pensionarii, revolutionarii impartiti pe nu stiu cate grade (cica numa astia-s vreo 20.000, as vrea eu sa-i vad pe toti aia care se pretind revolutionari in Oradea) si mai stiu eu ce alte persoane cu diferite motive din cele mai penibile au legitimatie pentru mijloacele de transport in comun locale si beneficiaza de transportul in comun in mod gratuit. In orice caz, adevarul e ca persoanele tinere (elevii, stundetii) care au abonamente nu mai au loc in tramvai de aceste relicve care se inghesuie ca si pe vremea lui nea’ Nicu. Sa le spuna cineva c-a murit domne’ !

Va salut si va indemn sa nu luati in serios ce-am scris mai sus. Numai bine !